|
Clavecinul
este un instrument în care sunetele se obțin prin ciupirea coardelor de
către un dispozitiv acționat de taste. Spre deosebire de pian, în care
coardele sunt lovite de ciocanele când o tastă este apasată, într-un
clavecin sunetele sunt produse prin ciupirea coardelor. Cel mai vechi exemplar care s-a păstrat este un instrument din Germania de sud, cu placa de rezonanță verticală, datat de la sfârsitul secolului al XV-lea. Cel mai vechi instrument italian a fost fabricat de Vicentius in 1515. Școala flamandă a dezvoltat semnificativ construcția clavecinului între 1565 si 1580, influențând ulterior fabricarea acestuia în întreaga Europă. Clavecinul a fost înlocuit de pian după aproximativ 1750. Clavecinul a cunoscut o revenire de la inceputul secolul XX, odată cu interesul crescut în muzica renascentistă şi a barocului. Un dezavantaj al acestui sistem constă în imposibilitatea controlului asupra „dinamismului”: daca pentru un pian loviturile pot fi mai tari (forte) sau mai slabe (piano), pentru un clavecin acesta nu este posibil. |
|
| Clavecin |
|